... e chiar foarte mare lumea, stau şi mă întreb degeaba de ce e aşa de lung drumul până la tine, acuma am aflat şi de ce, dacă aş sti încotro să o iau ca să ajung, la tine, cred că ar fi mult mai scurt, dar face parte din firea umană să complice lucrurile în loc să le simplifice. Vreau să te cunosc indiferent, cu zambetul pe faţă, sau chiar dacă tristeţea îţi inundă chipul, toate aceste sentimente fac parte din firea umană şi nu putem fi doar fericiţi, tristeţea are rolul ei de a ne aduce cu picioarele pe pământ atunci când noi plutim de fericire.
sâmbătă, 6 martie 2010
E mare...
... e chiar foarte mare lumea, stau şi mă întreb degeaba de ce e aşa de lung drumul până la tine, acuma am aflat şi de ce, dacă aş sti încotro să o iau ca să ajung, la tine, cred că ar fi mult mai scurt, dar face parte din firea umană să complice lucrurile în loc să le simplifice. Vreau să te cunosc indiferent, cu zambetul pe faţă, sau chiar dacă tristeţea îţi inundă chipul, toate aceste sentimente fac parte din firea umană şi nu putem fi doar fericiţi, tristeţea are rolul ei de a ne aduce cu picioarele pe pământ atunci când noi plutim de fericire.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Dar eu nu vreau sa ma cunosti altfel decat fericita..probbil o sa se-ntample odata si-odata..dar pana atunci,vreau sa raman in ochii tai ca si pana acum.
RăspundețiȘtergereI.
Timpul le va rezolva pe toate ...
RăspundețiȘtergereF.