... mai mare sau mai mică, o poartă masivă sau de ce nu una din crengi de copaci aranjate cu multă grijă, în aşa fel încât doar o singură persoană să reuşească să o deschidă, e poarta inimii fiecăruia din noi. O poartă care după multe lupte poate se deschide poate nu, a ta s-a deschis?
marți, 9 martie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
NU CRED ca i se va deschide....:(:(
RăspundețiȘtergereCrede şi se va realiza, mai devreme sau mai târziu
RăspundețiȘtergerePrintre cuvinte
RăspundețiȘtergereFara iluzii nu poti trai,
Iluziile sunt obligatorii,
Am incercat pe mine insumi
Sa fiu un iubitor al iluziilor,
Numai ca eu iubesc,mai mult,moralul.
De aceea calatoresc printre carti,
Printre cuvinte...
Cand sunt atatea despartiti,plecari,
Raman ca un copil in fatza marii;
Aznavour canta ca iubirea inseamna numai iubire...
In clipa aceasta as vrea sa te intalnesc...
Ca intro zi de vara
Sau mai bine,
Intro noapre de inceput
Peste un pod al iluziilor.
Buna dimineata calda mea vara de iulie...
Iti dadusem candva cheia de la poarta inimii mele,probabil ai pierdut-o..sau n-ai vrut s-o deschizi
RăspundețiȘtergereOare cine se ascunde în spatele comentariului de mai sus?
RăspundețiȘtergereAm uitat sa ma semnez
RăspundețiȘtergereI.