joi, 31 decembrie 2009

O taină..


... a fost pentru el ceea ce s-a întâmplat, la fel cum a fost si pentru mine cum ne-am cunoscut, deşi suntem atât de departe, cum am reuşit să vorbim deschis, şi despre absolut orice, să spunem lucrurilor pe nume, să ne povestim ca şi cum ne-am cunoaşte de ani, aşa cum ai spus-o chiar tu. Rămîne să ne întâlnim să ne povestim ... când? Nu ştiu dar sper să se întâmple cât mai repede.

Acestea fiind spuse vă urez şi eu La Multi Ani si toate cele bune în anul care vine.

luni, 28 decembrie 2009

Ei nu vor şti niciodată..

... ce au pierdut, nu vor ştii niciodată prin ce am trecut ca să ajung la tine, acolo unde aş dori să şi ramân, să ne "pierdem" întro poieniţă, scăldată de razele soarelui, undeva în munţi, lânga un izvor, să stăm să ascultăm muzica lui, să fim numai noi doi şi natura pentru că amândurora ne place foarte mult muntele, natura. Acolo unde, pierduţi, ţi-aş cere să-mi fi alături toată viaţa, să fim numai noi doi.

marți, 22 decembrie 2009

Zi de ianuarie...

... rece, cum ai fost tu cu mine aseară, cum ai ales tu să fi fără nici un motiv întemeiat, cum ai decis să fi si astăzi. Nu ai spus nimic către mine, nu ştiu motivul, dar îl aştept, poate o să vină si acesta, poate voi afla întro zi de ce ai decis brusc să nu mai spui nimic, şi să păstrezi tăcerea, o tăcere care seamănă din ce în ce mai mult cu o tăcere dintro zi de ianuarie pe varful unui munte. Ce-mi pare cel mai rău e că mai judecat gresit, ai ascultat de instinctul tău care de această dată te-a dus pe un drum greşit.

Intrarea...


... în "scena noastră" a unor persoane pe care nu le cunoaştem e uneori bizară dar şi mai bizar şi inexplicabil e modul în care aleg sa iasă din această scenă fără un motiv întemeiat , doar sa zică "Din momentul acesta nu mai avem ce discuta". Şi a plecat, dar oare definitiv? Oare se va uita în spate şi va crede cu adevărat că eu nu am avut nici o legătură cu persoana respectivă? Cu aceea persoană cu care ea crede că am complotat, doar ca să o pun pe ea la incercare?
Ar trebui să o facă să se gândească de două ori, poate chiar de trei ori şi să realizeze că noi ne-am cunoscut doar datorită ei, şi doar prin intermediul comentariului lăsat de ea pe acest magnific loc, unde un oarecare Florin09, îşi scrie nebuniile, restul lucrurilor ce s-au petrecut între ei doi a fost doar curiozitate din partea lui de a cunoaşte si alti oameni, de a încerca să înteleagă si alte minţi, alte gândiri, restul a fost doar logică.
Dacă o să doreşti intro zi să mă asculti, ai numărul meu de telefon, eu sigur îl am pe al tău şi am să te caut când ajung prin mult iubita noastră capitală, acest lucru va fi în viitorul apropiat.

duminică, 20 decembrie 2009

Cand totul...

atarna de un "fir" si nu stii ce sa faci, fa ceea ce trebuie sa faci, chiar daca e foarte probabil sa fi refuzat, chiar daca stii ca vei fi refuzat, incearca, omul se mai schimba, chiar daca trebuie sa faci unele lucruri care in trecut nu i-ar fi convenit,incearca, pentru ca omul cat traieste se schimba, invata si evolueaza, daca nu incerci nu reusesti, daca nu intrebi nu gasesti raspunsuri, iar tu ramai cu dezamagirea ca nu ai incercat pentru ca daca incercai reuseai, si primeai exact acel raspuns la care nu te asteptai, iar el va ramane cu dezamagirea ca nu ai incercat, ca nu ai incercat si ca nu ati petrecut acele moment, probabil frumoase, impreuna.
Btw, nu te pup, pentru ca acest lucru nu e posibil in realitate, si am invatat astazi ca nu e bine sa spui unele lucruri pe care nu le poti trai cu adevarat, de care probabil nu vei avea parte niciodata, si ma rezum doar la un simplu somn uşor şi noapte bună.

joi, 17 decembrie 2009

Valurile

Sunt usor de facut, oricine poate sa le faca, trebuie doar o pietricica si o intindere mai mare sau mai mica, plina cu apa, in special copiilor le place sa arunce cu pietricele in apa si sa faca valuri, stau ei si se gandesc in mintea lor, cum de reuseste o piatra aruncata sa creeze atatea forme, atatea cercuri, pe urma arunca doua pietre deodata si stau si observa cum valurile create de cele doua pietricele se intalnesc si asa ia nastere un adevarat razboi al valurilor, dar ce facem cum copacii din poza de mai sus?

Frustrare...

De ce frustrare? Fiecare ne simtim frustrati de un lucru sau altul, un lucru pe care pe tine te face sa te simti frustrat s-ar putea ca altuia sa i se para un lucru banal, dar acel lucru banal pe tine te enerveaza si cel care crede ca e un lucru banal nu vrea sa te creada pe tine ca te simti frustrat, nu ii vine sa creada cum un lucru atat de banal poate sa fie pentru altcineva frustrant, uite asa, cu grija si cu bagare de seama, pentru ca fiecare gandeste in felul lui, fiecare e unic in felul lui, si pentru ca nimeni nu e la fel apar astfel de lucruri banale pentru unii frustrante pentru altii. Si-atat!

luni, 14 decembrie 2009

Emotii...


Ascunse dar de cele mai multe observate, nu de catre toata lumea, dar eu le observ in marea majoritatea a situatiilor, pentru ca imi place sa observ detalii, pentru ca fotografia mi-a schimbat modul de a privi lucrurile, modul de a observa tot ce se intampla in jurul meu, tie ti se pare banal mie in schimb interesant asta e diferenta, o diferenta aparent nesimnificativa, dar in cele din urma e ceea ce face diferenta intre mine si tine. Aceasta diferenta s-a nascut din dorinta mea de a observa absolut si cel mai mic detaliu, de a surprinde si cel mai neobisnuit lucru.

In fata lor

sta tot timpul cineva, la fel cum si noi avem pe cineva inaintea noastra al carui exemplu incercam sa il urmam, la fel cum si eu incerc si reusesc sa urmez pe cineva, sper ca in cativa ani sa reusesc macar ceea ce a reusit el sa ajunga deocamdata, dar imi doresc si mai mult sa-l si depasesc pentru ca se stie ca scopul elevului e de a-si depasi profesorul, dar si atunci tind sa cred ca va fi multumit ca am ajuns cineva si va avea o satisfactie, aceea ca a fost un "profesor" bun, nu-i asa domnule Dan?

duminică, 13 decembrie 2009

Printre nori, printre arbori


Iubitor de natura fiind, m-as plimba toata ziua, singur sau mai bine cu cineva care lipseste cu desavarsire. Oricum decat o seara in oras prin cluburi, printre fumatori si fumati, tot mai bine o zi prin natura, aer curat, peisaje magnifice cum poate sa ne ofere doar tara noastra. Chiar am vazut intr-un ziar local cum arata orasul meu in anii `20 , pur si simplu mi-as dori, sa pot sa ma plimb 3 ore prin vechiul oras, dar cum asta nu se poate macar printre fotografii de atunci, daca cumva stiti unde gasesc fotografii cu vechiul ora va rog sa-mi lasati un comment cu detalii sau sa-mi scrieti un mail pe florin0921[at] gmail.com, multumesc anticipat

duminică, 6 decembrie 2009

Pana si ei...

... stiu ca traiesc in Romania, o tara unde politicienii isi fac legi pentru ei, unde presedintele isi permite sa o faca pe o femeie "tiganda imputita", o tara unde m-am nascut si eu, si sunt mandru de asta, avem o tara frumoasa, pacat ca lasam o mana de oameni, sa faca ce vor cu ea...

Special Moment


Multi dintre noi se dau drept ceea ce nu sunt, mult mai putin sunt cei care recunosc, si putini sunt cei care incearca sa repare. Oare TU o sa incerci sa-ti repari greseala, si sa fi ceea ce am aflat si sunt convins ca esti? O sa ai curajul sa-mi spui ca nu esti fata aceea cuminte, care credeam ca esti? O sa ai curajul sa ma contrazici? I`m waiting...

vineri, 4 decembrie 2009

Fly white pigeon...


Because you`re free, asa cum nu suntem noi, liberi, sa spunem tot ce simtim. Suntem inchisi intro inchisoare proprie, de unde nu ne poate scoate decat o singura persoana, acel suflet pereche.

luni, 9 noiembrie 2009

Open Your Heart

Deschideti inima la fel cum aceasta coaja se deschide si ne da noua fructul ei, castana. Deschideti inima si ofera sentimentul placut celui care crezi ca merita, iar daca tu crezi ca cineva nu merita, arunca o privire peste umar, uita-te ce ti-au oferit altii si ce iti ofera, cel care e dispus sa-ti ofere ce poate el mai bun, in prezent, sentimentul acela minunat. Nu ai nimic de pierdut, eventual doar de castigat, de castigat cateva momente minunate, alaturi de cel in fata caruia nu ai avut curajul sa-ti deschizi inima si sa zici DA.

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

"Mirajul cuvintelor"

"Spuse de unii oameni care ajung mai mult sau mai putin in viata noastra"
Laura
Iau liniile de pe acea frunza si observ ca toate duc in acelasi loc, acel loc unde ma simt bine, unde stau si te privesc, iti zambesc si nu-ti spun nimic atunci cand ma intrebi de ce ma uit la tine asa insistent.

Cum Eminescu a avut-o ca si muza pe Veronica, asa o am si eu pe ea, cea datorita caruia in mare parte scriu majoritatea textelor de sub fotografiile mele.

PS: Si ea nu e Laura...

duminică, 1 noiembrie 2009

Credinta

Fiecare crede in ceva, fiecare e liber sa creada in Dumnezeul lui, indiferent ce credinta ar avea un om nu ii pune o eticheta doar pentru ca face parte dintro categorie de oameni care cred in altceva decat tine, ascultati-l intai ce are de spus apoi spuneti si voi in ceea ce credeti, o sa fie mai bine. S-ar putea ca acel om care are o credinta diferita de a ta sa te ajute mai mult decat cel care crezi tu ca te ajuta. Open your mind.

joi, 22 octombrie 2009

Tricolorul...

... asa cum il vad eu, si mai ales asa cum se vede printre gratiile unui loc, unde candva, a fost o inchisoare a regimului comunist, acum un muzeu.

miercuri, 21 octombrie 2009

Pentru ce?


Pentru ce au suportat aceste lucruri, cu ce au gresit ei ca sa fie martori la asa ceva?
De gresit nu cred cu au gresit decat ca au dorit exprimarea libera a ideilor, si-au exprimat ideile impotriva regimului comunist, un regim si bun si rau, un regim in care statul iti oferea un loc de munca stabil si platit bine, dar nu era o singura problema, nu aveai pe ce sa cheltui acei banii. Nu am prins regimul raposatului Nea Ceasca, decat vreo 2 luni, timp in care nu am apucat sa vad mai nimic, sa vad cum e, dar batranii spun ca a fost mai bine, toti aveau ce sa puna pe masa, toti aveau un acoperis deasupra capului, dar pentru ca de fiecare data exista si o parte nevazuta a unui regim comunist, am avut ocazia sa vad si Inchisoarea de la Sighetul Marmatiei, transformata acuma in muzeu in memoria celor care au murit in lagarele de deportare pe vremea comunismului, unde am vazut celula in care a murit Iuliu Maniu, Gh. I. C. Bratianu care au crezut in libertatea noastra, in libertatea de a fura intrun regim democratic pentru ca e democratie si fiecare face ce vrea.

Munca, munca si iar munca


In tara nimanui, acolo unde angajatorul in ziua de astazi nu mai da doi lei pe angajat, acolo unde oamenii mor din cauza ca muncesc prea mult, unde oamenii mor pe santiere din cauza masurilor de siguranta, care lipsesc cu desavarsire.
In tara nimanui, unde in 20 de ani am reusit sa construim 40 km de autostrada, unde interesectiile sunt blocate, in tara unde lipseste bunul simt, in tara unde iti gasesti masina lovita in parcare desi doar cu o declaratie la firma asiguratoare se rezolva,fara politie, fara puncte de penalizare, fara amenzi, oamenii tot fug de responsabilitati, tot fug de ceea ce sunt ei de fapt.
Fotografie facuta la un mormant vesel, un loc unic in lume, prin veselia lui desi ... e un cimitir.

marți, 20 octombrie 2009

Biserica din Tighea


De fapt e biserica din camp, biserica unde se slujeste o singura data pe an atunci cand e hramul bisericii, pe 14 septembrie de Ziua Crucii, o zi speciala pentru mine. E o biserica inconjurata de acani* cu un drum ingust, un drum fara case de o parte si de alta, un drum facut prin lanul de porumb, un drum sinistru, pustiu.
Va intrebati de ce nu am mai pus de mult fotografii pe blog? Sau de ce pun asa putine?
Sunt doua intrebari simple la care nici eu nu stiu raspunsul, dar oricum ramane o intrebare: "De ce?"

*acan - salcam

miercuri, 7 octombrie 2009

Un loc...

...plin de liniste, la marginea drumului, langa un lan de malai, cer senin, o cruce de fier rupta, de vremurile grele, de batranete, mancata de rugina, un mormant care se stie ca e acolo doar dupa jumatate de cruce care sta la capataiul unui necunoscut care a murit pentru libertatea noastra in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Am ramas uimit de faptul ca in cimitirul in care sunt ingropati bunicii mei, nu mai sunt locuri, si e neschimbat de vreo 10 ani cel putin, am aflat ca acolo sunt ingropati multi soldati care au murit in cel de-al doilea razboi mondial.
Fotografia de mai sus e facuta in unul din cimitirele din satul vecin.

marți, 6 octombrie 2009

Porti Inchise

Cate porti nu sunt inchise? Inchise de lacate, de zavoare, sau pur si simplu de mintea omului. Un om incapabil sa treaca peste momentele grele din viata, un om care nu are incredere in el, un om care simte ca viata lui s-a terminat o data cu un eveniment tragig din viata lui, cum ar fi moarte unei persoane dragi, despartirea de o persoana iubita care din motive numai de ea stiute a plecat fara sa dea nici o explicatie. Viata nu se opreste o data cu despartirea de o persoana iubita, ea merge inainte cu bune sau rele, viata se opreste abia cand ajungem jos, la 2 m, intre patru scanduri, cu mainile una peste cealalta.

miercuri, 23 septembrie 2009

Septembrie


Un septembrie trist, desi ar trebui sa fie unul bucuros, la fel de bucuros cum am fost eu intro seara de mai, atunci cand ne-am intalnit, cand am stat si am povestit, atunci cand ne-am bucurat ca ne-am cunoscut ...

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Pe unde?

Pe unde sa o iau? Prin stanga? Prin dreapta? Unde voi ajunge daca voi merge in stanga, dar in dreapta? Ce se va intampla? Nu ramane decat sa incerc, sa vad unde duc scarile, daca duc intro directie gresita? O sa pot da inapoi? Intrebari, o gramada de intrebari, la care ramane sa gasesc raspunsurile. Raspunsuri care ma vor bucura sau poate nu, poate imi vor fi folositoare poate nu.
Fiecare isi pune intrebari in viata, multe intrebari, dar cel mai des intalnita e una banala, "De Ce?" Oare de ce?

Pana una alta am luat permisul de conducere categoria B, urmeaza C si CE :)

joi, 3 septembrie 2009

Why

Nimic nu e mai placut decat 15 minute de liniste dupa o zi grea, petrecuta printre oameni, prin aglomeratie. Daca va intrebati careva care e legatura intre fotografia de mai sus si text, va spun eu care e: Niciuna sau poate e doar dorinta mea de a va spune ce imi place sa fac dupa o zi petrecuta prin aglomeratia din centrul Satmarului, dupa o zi petrecuta printre oameni, dupa o zi pierduta aiurea-n tramvai...
Si totusi lumanarile acelea de ce nu ard?

luni, 31 august 2009

Capul sus

Priveste in fata, gandeste-te la viitor, gandeste-te ce va fi cu tine, cu sau fara el/ea, capul sus orice ar fi, orice s-ar intampla, depinde de tine cat de frumoasa iti va fi viata cu sau fara el, te asteapta un drum greu un drum al vietii, cu bune si cu rele, nu ai nici un drept sa sti cand "ea" va veni. Nu ai nici macar dreptul sa te gandesti la "ea" si cu atat mai mult sa o faci sa vina mai repede la tine...
Priveste in fata, lasa trecutul, uita-l, nu va veni inapoi ce a trecut, si nu va fi nimic la fel cum a fost, va fi doar cum vrei tu sa fie, tu alegi daca iti va fi bine sau nu, daca vei suferi dupa unul/una care nu merita, care te-a mintit, de la inceput, si care probabil o va mai face

joi, 27 august 2009

D.A.C.I.A

Daca ai cap ia-ti alta :)

miercuri, 26 august 2009

Faith


Credinta, religia, este doar un motiv de a separa oamenii din lumea asta, este doar un motiv de a arunca diferite ipoteze despre un om doar cand afli religia lui, e total gresit. Fiecare are libertatea sa isi aleaga ce religie sa urmeze in viata atunci cand considera el, ca cei care l-au botezat la nastere, au ales gresit in locul lui. Am invatat sa nu mai judec oamenii dupa religie, sa nu ii bag pe toti la ingramadeala, nu toti sunt la fel, altii iti respecta credinta ta, altii nu. E total gresit sa ii bagam pe toti in aceeasi oala doar pentru ca nu sunt ortodocsi sau catolici, asta am invatat eu abia acuma la aproape 20 de ani, si imi pare rau ca i-am bagat pe toti in aceeasi oala, pentru ca am intalnit oameni de alta religie, alta decat ortodoxa sau catolica, care m-au ajutat si ma ajuta si pentru asta le multumesc...

Ma retrag...

...intrun loc plin de liniste, si o iau pe un drum pe care nu-l cunosc nici eu, nu stiu unde ma va duce, unde voi ajunge sau ce voi face cand voi ajunge la destinatie, dar stiu ca trebuie sa o iau pe drumul acesta, e drumul care imi aduce liniste. O liniste de care am nevoie acum mai mult ca niciodata, sa pot sa imi pun ordine printre ganduri, ganduri care ma duc departe intro lume numai a mea, intrun univers propriu, unde totul se misca doar la comanda mea. De fapt e doar un loc plin de liniste, unde pentru cateva clipe, totul se opreste in loc, e doar un loc plin de liniste in universul meu.

sâmbătă, 22 august 2009

She`s gone...


...Probably 4 Ever
I-am zis ca o sa scriu mai mult, dar ma rezum la ceea ce am scris mai sus, pentru ca eu nu ma intorc pe unde am mai trecut, nu ma intorc in trecut, prefer sa urmez cursul vietii, sa tin capul sus si ce va fi va fi.

Pt ea: "Daca cunosteam limitele, amandoi, probabil fotografia asta nu mai exista :)"

PS: Don`t worry, be happy :), Hai te pup :)

duminică, 2 august 2009

Mireasa


Dap, ea e prima mireasa pe care am fotografiat-o. Pot sa zic ca am asteptat cu nerabdare momentul acesta, si recunosc ca nu mi-au iesit nici 1% din fotografiile de la nunta asa cum mi-am dorit eu, si am facut destule. A fost greu, dar a fost frumos. Poate unii dintre voie o sa spuneti: "Ce e asa de greu de tinut un aparat in mana si de apasat pe un buton?". Nu o sa aflati decat atunci cand o sa stati o zi intreaga cu aparatul in mana si o sa faceti cel putin 1000 de cadre in ziua respectiva.
Pana una alta multumesc lui Dan B pentru ca m-a luat cu el, ca m-a ajutat cu sfaturi si ma ajuta in continuare.

duminică, 26 iulie 2009

Zilele Timişoreana



3 zile de distracţie şi voie bună la Satu Mare cu ocazia trecerii caravanei "Zilele Timişoreana". Au fost 3 zile de muzică bună, cu concerte live ale formaţiilor: Zero şi Compact în prima zi, Vank şi Holograf în cea de a doua zi, iar astăzi urmează Best of Pasărea Colibri. Mai sus o fotografie din ziua I de la concertul trupei Compact, în cea de a doua zi am fost plecat la o nuntă, iar astazi am să merg sa fotografiez si concertul trupei Pasărea Colibri.
Nu a reuşit primăria unui oraş de 130.000 de locuitori ce a reusit o companie ce produce bere, cei care locuiesc in Satu Mare ştiu la ce mă refer şi anume la faptul că Zilele Oraşului Satu Mare, anul acesta a fost Ziua Oraşului Satu Mare, şi care inafară de concertele trupei Dj Project şi Parlament nu a avut nimic special.

sâmbătă, 18 iulie 2009

Hai sa ...

stam jos la o poveste. Sa povestim cine a mai venit, cine a mai plecat din vietile noastre de cand tu te-ai decis sa dispari brusc, sa pleci fara sa spui ceva, ca vrei sa pleci, ca vrei sa nu mai vorbesti cu mine. Adevaratul motiv, nu il stie nimeni, nici macar eu, il stii doar tu, si ai decis sa nu il spui, nici mie, nici altora, il tii doar pentru tine. E in regula, raman cu amintirile, raman cu ceea ce a fost frumos, dar astept sa vina anul viitor, sa vina luna iulie, sa-ti dau unul mai mare asa cum ti-am promis.

Solitary

La fel cum sunt eu, la fel cum e singura raza care bate pe aceasta frunza singura printre "straini", la fel cum e si ea dar nu vrea sa recunoasca, la fel cum suntem fiecare dintre noi, unii mai putin altii mai mult, la fel cum eu sunt singurul care ma gandesc la...

vineri, 17 iulie 2009

Un loc de joaca

fara "muncitorii" lui e degeaba, tot degeaba sunt si regulile din moment ce sunt incalcate de cei care ar trebui sa grijeasca sa nu fie incalcate, dar cui ii pasa? Aici in Romania, undeva in Nordul Transilvaniei, in cel mai mare sat din tarisoara noastra, nimanui. Se mai leaga cate un comunitar de tine la ora 20 seara ca sa te legitimeze cand te vede cu gluga in cap, care nu are alt rol decat de a te proteja de vantul care bate iarna, si cu rucsac in spate in care nu ai altceva decat un trepied, un aparat foto si cateva accesorii la cel din urma, dar unde sunt ei cand alti manjesc peretii cu tot felul de cuvinte care nici nu merita rescrise aici sau oriunde altundeva, dar stai ca am cam deviat de la subiect, era vorba despre locurile de joaca si despre "muncitorii" lor, poate va vine sa credeti sau nu, dar locul din fotografia de mai sus e dintrun oras din Romania, mai exact din Carei. Locul unde sunt puse leaganele, bancile, nu este impanzit de materiale sintetice care sa amortizeze cazaturile copiilor, este impanzit de "material verde" asa cum ii sta bine unui loc de joaca, impanzit de verdeata, si aer curat, va vine sa credeti sau nu, dar locul cu pricina e asezat in centrul orasului, un loc cu multa verdeata, fara prea multe betoane, fara multe masini. E un loc unde as merge cu copilul meu zi de zi

joi, 16 iulie 2009

E locul...



care imi aduce aminte de diminetile calduroase de vara. E locul care imi da fiori de fiecare data cand trec pe acolo, e locul unde m-as muta, e locul de care ma leaga multe amintiri, e locul unde stateam cu verisorii mei si mancam gris in lapte, mai tarziu cand am mai crescut a fost locul, unde seara, dupa ce am terminat cu treburile, ne-am retras la povesti langa o bere, e locul unde acum e liniste si nimeni nu tulbura aceasta liniste decat noi, cei care mai traim, cand mergem pe la casa batraneasca!

marți, 14 iulie 2009

Calea spre...


...o lume mai buna? Eu zic ca NU, nu o fie lumea mai buna, sunt eu asa mai pesimist dar e singurul adevar, razboaiele din ziua de astazi ne arata ca nu suntem pe drumul cel bun, din ce in ce mai multe si din ce in ce in mai multe colturi are lumi, se v-a ajunge in curand la un razboi nuclear daca se continua in ritmul acesta. Desi acuma sunt mai multe tipuri de medicamente decat acum 20-30 de ani, tot mai multi oameni mor din cauza unor boli grave decat de batranete. Clima Pamantului e data peste cap, din ce in ce mai multe calamitati naturale, si lista poate continua, dar totusi cu ce va schimba fotografia de mai sus toate acestea?

joi, 9 iulie 2009

Old...


Totul a îmbătânit în jur, în satul unde am copilărit, acolo unde după fiecare ploaie de vară ieşeam cu verişorii mei în aracul din faţa casei şi ne plimbam prin noroiul care ne ţâşnea printre degetele de la picioare, şi totuşi acestea sunt doar amintiri, sunt vremuri apuse ce nu o să mai vină.
Ţin sa vă spun că in concediul pe care am sa îl am in viitorul apropriat vreau să merg măcar pe două zile la casa bunicilor mei, să stau sub cerul plin de stele şi să ascult cum "cântă" greierii.

marți, 7 iulie 2009

Ciudat...


este faptul ca nu am pus fotografia de mai sus mai repede pe blog, ciudat este de ce o pun tocmai acum, ciudat este de ce se schimba unii oameni de pe o zi pe alta fara sa ii superi cu nimic, ciudat este ca nici nu mai vorbesc cu tine la fel cum au facut-o cand v-ati cunoscut, ciudat este faptul ca nu te mai intreaba de sanatate, ciudat este de ce ma gandesc eu la cine nu trebuie cand scriu acest text, ciudat, ce e atat de ciudat la cuvantul ciudat? Si totusi de ce e cerul asa intunecat, si nu e albastru cum e de obicei? Oare mai e albastru cerul? Ciudat ca gandesc pesimist in acest moment, o fi din cauza firii mele? Hmmm... chiar CIUDAT!

miercuri, 1 iulie 2009

Doi ani si ceva...


S-a pus lacatul si aici. S-a pus acu vreo doi ani si ceva, si de atunci incet, incet, lovit de vant, de ploaie, se darama. Usile ii sunt blocate de o parte dintrun gard, un gard care separa doua "ocoale". Un loc linistit un loc unde ma duc cu cea mai mare placere, un loc unde iarba creste in curti tot de atunci, de vreo doi ani si ceva. Sunt doi ani si ceva de cand, cineva a plecat acolo sus. As scrie mai mult, dar nu imi vin in minte decat amintiri legate de zilele de vara petrecute acolo, acolo unde de doi ani si ceva creste iarba in curte, de diminetile in care ma trezeam din cauza mirosului de paine calda proaspat scoasa din cuptor, de serile petrecute sub cerul liber admirand stelele avand in mana o placinta cu cartofi calda, placinta de care probabil nu o sa mai mananc niciodata. Ar mai fi de scris dar prefer sa ma opresc aici. Si totusi sunt doi ani si ceva ... de atunci

marți, 30 iunie 2009

Liniste...


Furtuna se aproprie, dar cui ii pasa? Ele, oitele, si-au terminat treaba, tocmai au iesit din tarcul unde cu ajutorul unor ciobani au daruit ce au de daruit ele pe lumea acesta, laptele, din care mai tarziu se vor hrani cateva familii.
E seara, mie mi-e foame, merg sa mananc pe voi va las sa admirati "sezatoarea" oilor.

PS: De cand am plecat de acasa, spre casa bunicilor, mi-am dorit sa ajung si la "saivan".

Rugaminte

Am rugamintea, la voi, la cititorii mei, cand lasati comentarii sa va semnati, sa stiu si eu cine imi mai citeste Blog-ul si imi vizualizeaza fotografiile!


Multumesc,
Florin09

Asteptand

urmatoarea oita, urmatoarele clipe, urmatoarea ora, urmatoarele zile, sau doar asteptand moartea? Pe la 17 ani jumate am ajuns la o concluzie: Omul se naste, isi traieste viata si in cele din urma ajunge la doi metri sub pamant. De ce? Raspunsul este simplu: Acesta este cursul vietii, asa decurge ea, cu bune cu rele de un lucru suntem siguri, fiecare avem un loc acolo undeva!

luni, 29 iunie 2009

Batranete, poama grea...

A trecut prin viata, e trecut prin viata, se vede pe fata lui, pe ridurile de la sfarsitul ochilor lui, pe barba mare si pe camasa murdara, nu, nu e vreun boschetar, e un var de a lui tata care s-a urcat pe gard, bucuros ca ne-a revazut dupa cateva luni, sa schimbe doua vorbe cu noi, in timp ce noi culegeam visine. Il respect pe omul acesta pentru ca el imi facea dimineatile mai bune, cu vorbele lui, cand imi pierdeam eu vacantele de vara la bunica mea. Il am ca exemplu, desi viata e destul de grea si plina de probleme, el traieste cu zambetul pe buze, isi pierde zambetul doar cand il intrebi de unul dintre fii lui, pe care nu l-a vazut de cativa ani si nu stie decat ca e bine si-atat!

marți, 23 iunie 2009

luni, 22 iunie 2009

duminică, 21 iunie 2009

Turturea



Am intalnit-o pe balustrada balconului de la camera mea, timp de 20 de minute nu s-a miscat deloc. Enervat de faptul ca nu s-a miscat de atata vreme, am luat aparatul si am iesit incet pe balcon sa vad daca ii pot face cateva fotografii. M-am apropiat foarte mult de ea si chiar mi-am permis sa o deranjez cu mana. A fost unul dintre cel mai cuminte model al meu :).