... ce au pierdut, nu vor ştii niciodată prin ce am trecut ca să ajung la tine, acolo unde aş dori să şi ramân, să ne "pierdem" întro poieniţă, scăldată de razele soarelui, undeva în munţi, lânga un izvor, să stăm să ascultăm muzica lui, să fim numai noi doi şi natura pentru că amândurora ne place foarte mult muntele, natura. Acolo unde, pierduţi, ţi-aş cere să-mi fi alături toată viaţa, să fim numai noi doi.
luni, 28 decembrie 2009
Ei nu vor şti niciodată..
... ce au pierdut, nu vor ştii niciodată prin ce am trecut ca să ajung la tine, acolo unde aş dori să şi ramân, să ne "pierdem" întro poieniţă, scăldată de razele soarelui, undeva în munţi, lânga un izvor, să stăm să ascultăm muzica lui, să fim numai noi doi şi natura pentru că amândurora ne place foarte mult muntele, natura. Acolo unde, pierduţi, ţi-aş cere să-mi fi alături toată viaţa, să fim numai noi doi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
mandru' mandru'
RăspundețiȘtergerema abtin de la altfel de comentarii:P
:D
sa pierzi in ziua de azi...e cel mai dureros lucru...sa castigi o prietenie e important,dar sa oferi un zambet cand inima iti plange pare un "lucru" de neatins.De aceea,pentru toti "iubaretzii" de senzatii tari,invatati ca iubirea se si spune,se si simte...
RăspundețiȘtergere