Laura
Iau liniile de pe acea frunza si observ ca toate duc in acelasi loc, acel loc unde ma simt bine, unde stau si te privesc, iti zambesc si nu-ti spun nimic atunci cand ma intrebi de ce ma uit la tine asa insistent.
Cum Eminescu a avut-o ca si muza pe Veronica, asa o am si eu pe ea, cea datorita caruia in mare parte scriu majoritatea textelor de sub fotografiile mele.
PS: Si ea nu e Laura...
ciudat,dar frumos
RăspundețiȘtergere>:D<
hai te pup