de zi, început de seară, te caut în toți oamenii, dar tu ești doar una, mă gândesc la un zâmbet. la un zâmbet, la cât de frumos a fost astăzi, povestind singuri, despre noi, despre ce am fost, despre ce suntem, despre ce dorim să fim. Povestind ore întregi deși am zis de multe ori că stăm doar o jumătate oră, povestind despre trecut, despre prezent, despre viitor, petrecem clipe plăcute, clipe care nu le-am mai petrecut alături de nimeni, dar ceva ne împiedică să fim cu adevărat împreună. Cine e cu adevărat de vină, eu? Tu? Sau sunt de vină sentimentele nevinovate care și-au făcut loc în inimile noastre?
(L)
RăspundețiȘtergere