duminică, 11 aprilie 2010

Una, două, trei...

zile au trecut, aproape de când nu ne-am mai văzut. De când nu ne-am mai plimbat împreună, de când nu am mai râs împreună, de când nu m-am mai bucurat de surâsul tău. Trei zile în care ai răs, ai plâns, trei zile în care am dus dorul zâmbetului tău. Trei zile în care am fost prea ocupați ca să ne întâlnim, dar vine seara din nou, și luna apare deodată cu ea, și poate sub un cer senin cu luna deasupra noastră o să povestim câte una alta, de ale noastre, o să râdem glumim și poate cine știe ce va fi. Te pup

Un comentariu: