E ...

... linişte, şi nimeni nu încearcă să ridice liniştea, chiar şi frunzele întârziate, bătute la pământ de adierea uşoară a vântului de ianuarie, se aşează în linişte. Se aud doar paşii tăi prin covorul de frunze îngheţate, paşi care se depărtează tot mai mult şi mai mult de mine, de noi, de ceea ce formăm noi doi.