E frig...

...e frig afară, e frig şi-n sufletul meu, de când tu, de când tu singură te-ai decis să pleci. Ai plecat fără să te uiţi deloc în spate, fără să regreţi că pleci şi laşi în urma ta un suflet de om, un om care din următoare clipă cum ai întors capul înspre înainte, pentru tine a devenit un străin. Un străin a şi fost, dar acuma a devenit şi mai străin, străin de tine, de sufletul tău, de persoana ta, de ceea ce ai însemnat şi însemni pentru el.

Fotografia de mai sus e un "remake" după o fotografie făcută undeva lângă o mănăstire, întro zi frumoasă de toamnă, întro zi când pentru tine nu eram un străin.