A trecut prin viata, e trecut prin viata, se vede pe fata lui, pe ridurile de la sfarsitul ochilor lui, pe barba mare si pe camasa murdara, nu, nu e vreun boschetar, e un var de a lui tata care s-a urcat pe gard, bucuros ca ne-a revazut dupa cateva luni, sa schimbe doua vorbe cu noi, in timp ce noi culegeam visine. Il respect pe omul acesta pentru ca el imi facea dimineatile mai bune, cu vorbele lui, cand imi pierdeam eu vacantele de vara la bunica mea. Il am ca exemplu, desi viata e destul de grea si plina de probleme, el traieste cu zambetul pe buze, isi pierde zambetul doar cand il intrebi de unul dintre fii lui, pe care nu l-a vazut de cativa ani si nu stie decat ca e bine si-atat!
urmatoarea oita, urmatoarele clipe, urmatoarea ora, urmatoarele zile, sau doar asteptand moartea? Pe la 17 ani jumate am ajuns la o concluzie: Omul se naste, isi traieste viata si in cele din urma ajunge la doi metri sub pamant. De ce? Raspunsul este simplu: Acesta este cursul vietii, asa decurge ea, cu bune cu rele de un lucru suntem siguri, fiecare avem un loc acolo undeva!
A trecut prin viata, e trecut prin viata, se vede pe fata lui, pe ridurile de la sfarsitul ochilor lui, pe barba mare si pe camasa murdara, nu, nu e vreun boschetar, e un var de a lui tata care s-a urcat pe gard, bucuros ca ne-a revazut dupa cateva luni, sa schimbe doua vorbe cu noi, in timp ce noi culegeam visine. Il respect pe omul acesta pentru ca el imi facea dimineatile mai bune, cu vorbele lui, cand imi pierdeam eu vacantele de vara la bunica mea. Il am ca exemplu, desi viata e destul de grea si plina de probleme, el traieste cu zambetul pe buze, isi pierde zambetul doar cand il intrebi de unul dintre fii lui, pe care nu l-a vazut de cativa ani si nu stie decat ca e bine si-atat!
